Portita de scapare dintr-o lume monotona.

Capcana Libertatii

Capcana Libertatii

 ,,Când stelele luminau jucăuşe şi cele mai adânci colţuri neprimitoare şi întunecate,Seini îşi trase încet plapuma astfel încât să poată zări bufniţa care stătea în fiecare noapte pe aceiaşi creangă bătrână şi scotea doar două sunete la miezul nopţii.Se hotărî ca într-un final să sară afară pe geamul din camera ei şi să ajungă la Roy care o aştepta de vreo două ore,neputând probabil să se hotărască dacă să vină după ea, să vadă dacă e bine sau să plece şi să se reîntoarcă mâine seara cu noi speranţe de a o întâlni.

    Seini ajunse destul de repede la locul întâlnirii grăbind pasul cât de repede putea pentru a nu pierde încă o dată întâlnirea cu Roy din cauza certăreţului ei tată.Dar aşteptând acolo începu să audă pocnituri.Ceva se rupea, cel mai probabil crengile unui copac bătrân.Săracă Seini tremura de frică, dar îşi faci curaj şi îndrăzni să zică ceva…Ceva indescifrabil ce nici măcar ea nu înţelese iar apoi murmură încă tremurând fiindcă sunetele continuau şi începeau să fie din ce în ce mai asurzitoare:

  -Rrroy…Tu eşti?Ştii că nu-mii plac astfel de glume…Rroy…- spuse ea foarte speriată

  -Să-ţi fie ruşine că m-ai făcut să mă îngrijorez aşa mult d-şoară Barnett!

    Şi atunci Roy o apucă pe Seini încetişor şi îi puse palma drăgăstos pe obraz încât să simtă cât de caldă îi era mâna şi să se potolească.Seini fiind foarte bucuroasă lua mâna lui Roy de pe obrazul ei şi îi sări în braţe sărutându-l dulce.

  -Scuze, Roy dragul meu, dar iarăşi m-am certat cu tata…

  -Oh, câte probleme ne aduce tatăl tău…Dar nu-ţi face griji, noroc că ai ajuns cu bine….-spuse îngândurat Roy

  -De câte ori ţi-am spus să plecăm odată din oraşul ăsta blestemat?!?-îi spuse îngâmfată Seini

  -Ah, iar începi??-spuse pe un ton glumeţ dar drăgăstos Roy

– Ah să ştii că iar încep! Nu mai vreau să stăm aici! Nu mai suport să stau aici de când a murit mama…Dar când te-am întâlnit am crezut că totuşi are rost să stau…Dar dacă tata nu ne lasă să ne iubim eu nu mai rezist!!

  -Dar totuşi aici e tatăl tău…Eu simt orfan dar tu îl ai încă pe tatăl tău…-spuse supărat Roy

  -Iubire…Uită-te în ochii mei, crede-mă că eu chiar vreau să fug cu tine din oraşul ăsta nenorocit! Totul îmi aminteşte de accidentul mamei…Şi nu mai suport să-mi amintesc în fiecare zi…Înnebunesc! O văd de fiecare dată când sunt în casa aia…-spuse tristă Seini

  -Atunci hai să o facem! Hai acum! Dute la tine şi fă-ţi bagajele!-spuse hotărât Roy

    Apoi Seini zbură din braţele lui şi spuse nedumerită:

  -Tu vorbeşti serios?

  -M-am săturat să te văd mereu tristă din cauza asta…Vreau să te văd măcar o dată fericită şi total împlinită!

    Atunci Seini tresări de bucurie şi începu să-l sărute pasional pe Roy.Apoi, timizi, s-au întins pe iarba care era călcată deja de atâta ori ceea ce o făcuse ireal moale. Roy îi întinse mâinile fetei pe iarbă şi îi scoase încet rochiţa. Seini era atât de caldă încât Roy îşi plimbă mâna pe pielea ei minute în şir ca să poată simţi cum se înfierbânta.

    Dar dimineaţa sosi repede, iar Seini se trezi când razele firave ale soarelui se jucau pe chipul ei.

  -O Doamne, e deja dimineaţă! Trebuie să plec…Iarăşi nebunul ăla de taică-miu o să înnebunească!-spuse îngrijorată în timp ce Roy se dezmetici.

  -Ok, hai că ne vedem aici seara la opt! Nu uită de bagaj…-spuse drăgăstos Roy

    Şi atunci cei doi se sărutară, iar după ce se îmbracă Seini fugi spre casă.

    Când ajunse se bucura să vadă că tatăl ei plecase deja la servici. Atunci merse repede în camera ei se schimbă într-o altă bluziţă de un roşu trandafiriu aprins din lână şi începu să-şi facă bagajele.

După ce termină începu să-i scrie un bilet de adio tatălui ei:

    ,, Dragă tată,
    Îţi mulţumesc din suflet pentru felul în care m-ai crescut până acum…Să ştii că eu chiar te iubesc dar nu mai suport să locuiesc un oraşul ăsta, să stau în casa asta…Şi nu mai suport să văd că nu mă laşi să mă bucur alături de iubirea vieţii mele…
    Sper din tot sufletul să mă ierţi!
    Să nu-ţi faci griji un privinţa mea, sunt cu cel mai protector şi iubitor băiat din lume!
    Poate că tu nu crezi că eu voi fi fericită, dar eu ştiu sigur că voi fi!
    Cu toată dragostea pe care ţi-o port şi cu multă părere de rău trebuie să plec şi să-ţi spun că-ţi voi duce dorul!
    Te iubesc,
                        Seini” 

 

    Şi cu o lacrimă scurgându-se pe obrazul  îmbujorat puse scrisoarea pe masa din bucătărie şi plecă în oraş până la ora opt.

    Apoi cei doi se întâlniră în pădure iar Roy o luă pe Seini de mână şi îi spuse:

  -E timpul să plecăm!

    Şi se suiră într-un microbuz spre Philadelphia iar după 7 ore ajunseră.

    Roy chemă un taxi şi se opriră în faţa unei case cu etaj şi o gradina numai bună de crescut un câine şi de făcut un grătar în weekend.

  -Ah,ce frumos!-se miră Seini suspicioasă puţin

 -Haha…Nu-ţi face iluzii! Nu e casa mea…Vom sta în chirie la un vechi prieten poiana ne vom permite şi noi una…- spuse amuzat Roy

    Jack era prieten bun cu Roy dar din prima clipă Seini nu-l placu.Simţea că ceva nu era în regulă cu el, însă ca să nu-l îngrijoreze degeaba pe Roy nu-i spuse nimic.

    Astăzi se făceau exact 2 luni de când plecaseră din Darien, iar  Roy fiind la muncă, Seini stătea butona leptopul în căutarea unui job.Dar dintr-o dată Jack se aşeză lângă ea şi îi puse mâna pe picior.

  -Pot să văd şi eu?-spuse zâmbind atrăgător către ea

  -Desigur, dar te rog să iei mâna!

    Atunci Jack se ridică şi îi luă leptopul şi îl puse pe masă.

  -Ce naiba faci? Era important!-spuse nervoasa dar şi speriată

  -Draguţă, poate că era important dar tu eşti mult mai importantă!-spuse Jack aşezându-se lângă Seini şi punând mâna iarăşi pe piciorul ei

  -Vezi tu..Mi-a plăcut mereu strada asta…E plină de vecini ca mine!Şi mereu am fost buni prieteni!Iar fiindcă nu trece niciun necunoscut pot face ce vreau eu…Stai, unde e Roy? Oh,e la servici…Când motanu’ nu-i acasă „prietenii” se joacă cu pisica!

  -Ce naiba!!! Cum îndrăzneşti?

  -E adevărat că tot îmi este prieten,dar pentru mine dorinţele sunt mai importante…-spuse Jack fără resentimente după care începu să o mângâie pe picior

  -Aha,deci eu sunt doar o dorinţă?-spuse suav Seini în timp ce îşi puse mâna pe gatul lui Jack

  -Normal!! Iar dacă vrei asta, Roy nu va afla nimic. – spuse el continuând să mângâie

  -Hai aici! -spuse jucăuş Seini în timp ce îl îmbrăţişă

  -Aşa te vreau! -spuse încântat Jack

    Şi chiar când Jack credea că Seini îl va săruta se trezi cu o durere puternică de cap şi leşină.Se pare că Seini îl lovi cu o farfurie de porţelan ce era pusă pe noptiera de lângă canapeaua unde stăteau.

    Repede Seini încerca să fugă din casă dar Jack îşi reveni şi o prinse apoi a dus-o în camera lui şi o azvârli în pat.

  -Nemernicule,lasă-mă!!-strigă speriată Seini

  -Gata cu joaca fetiţo…Acum vei avea onoarea să cunoşti un bărbat adevărat!

  -Bărbat adevărat pe naiba, mai bine spus nemernic! AJUTOR, AJUTOR, AJUTOR!!!-striga neputincioasă Seini

  -Oh, degeaba strigi…Ţi-am explicat că nu vine nimeni!, şi începu să-i  rupă haina aşezându-se şi el pe pat

  -Nu, te rog!!Lasă-mă!

  -Degeaba..-spuse satisfăcut Jack

  -Ajutor!…-şi începu să plângă

  -Tot degeaba…-spuse Jack sărutând-o pe piept

    Şi deodată pe pieptul lui Seini începu să curgă picături de sânge. Se pare că Jack era iarăşi lovit la cap dar mult mai grav.

  -Nimeni nu se leagă de iubita mea!!-spuse Roy aruncând jos o bâtă de baseball plină de sânge

  -Oh, iubire…-spuse plângând Seini 

  -Gata! Hai să plecăm! -şi o luă în braţe pe Seini ducând-o afară- Oricum…Venisem să te anunţ că ne vom muta!

    Apoi cei doi se duseră la poliţie şi-l reclamară pe Jack dar când poliţişti ajunseră Jack dispăruse deja.

    Dar într-o zi, Roy se ducea la servici dar nu apucă să deschidă uşa maşinii ci căzu jos într-o baltă de sânge şi tot ce mai văzu era faţă lui Jack ce strălucea de fericire şi îi spuse:

  -Seini va veni după tine foarte curând!

  -Vezi,draga mea..Nu e bine să fugii de acasă…Învaţă din trecutul meu! Aşa ca dacă întradevăr îţi place de acest băiat dute la mama ta şi spunei în faţă ce sentimente ai pentru el! Dute să îl prezinţi tatălui tău, sunt sigură că după ce vor vedea cât de mult îl iubeşti şi cât de mult te iubeşte şi ei îl vor accepta!

-Oh, mulţumesc mult bunico! După toată această poveste tristă aşa voi face!

    Şi în timp ce stăteau pe verandă cele două începură să se uite la stelele jucăuşe care luminau şi cele mai adânci colţuri neprimitoare şi întunecate…



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *